Nu ştiu dacă e creştineşte să spui că Paştele e mai frumos decît Crăciunul sau invers, ştiu doar că ultima din ele îmi este mai apropiată inimii mele. Nu îmi pasă cînd îl sărbătoriţi, pe 25 decembrie sau 7 ianuarie, pentru mine semnifică acelaşi torent de emoţii. În fiecare seară de Ajun, astup ochii geamurilor din camera mea, uşa o închid bine , de parcă aş scrie : Do not disturb! Bad dog :P , şi îi spun luminii electrice "La revedere" . Dintr-un fragment de geam se vede cerul scăldat în stele. Îmi strîng membrele organismului meu împreună, dar nu înaite de a aprinde vechea şi martira candelă, la icoană. Să nu credeţi acum că o fac pe enoriaşa smerită sau pe cuminţenia pământului. Nu cad în rugăciuni ca Daniil Sihastrul, dar pur şi simplu trăiesc nişte clipe de fericire inexplicabilă. Am descoperit melodiile bizantine, (melodii bisericeşti, ce au originile din Imperiul Bizantin). Cu influenţe de Orient, mă duc cu gândul şi sufletul în acele locuri şi momente unde S-a născut Iisus. E ceva pe care capul meu de om păcătos nu poate să redea. Crăciunul este pentru mine apogeul sărbătorilor.
Iuliana M
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu